Paroli si ‘ndi dinnu tanti assai
Paroli calabrisi cu non d’ha dittu mai?
Cu a gugghja e u filu avogghja u si ‘ndi cusi,
parinchinu li buca e li partusi.
Su scritti cu la pinna e scritti a manu
Scangiati ‘ntornu a rota e allu tilaru.
‘Nte’ libbra di masitri sugnu misi,
comu satizzi a canna sugnu ‘mpisi.
Paroli chi a parrari sugnu assai
Chju’ si ‘ndi dici chju’ non fìninu mai.
E si a rima, na chitarra si li ‘mpendi e cordi,
si dassanu i cuntari puru i sordi.
Paroli calabrisi , e chi cuntati
Stramenti chi dija sona e vui cantati?
‘Ndavi duci e puru amari assai
Chi a vucca araggia e non si queta mai.
‘Ndavi chi d’amuri su acconzati,
comu cu maistria sardi salati.
‘Ndavi chi du scornu arrussicannu
Ca parri e non lu sai si fannu dannu.
Ca ditti sugnu senza sentimentu,
paroli su’ arraggiati di turmentu.
Eppuru, su’ paroli di na vota
Chi i dici lu figghjolu e a maritata.
Li dici la schietta u previti e u baruni,
ca sugnu paroli chi ‘nd’avi a miliuni.
‘Nd’avi pe’ li poveri e puru pe’ li ricchi
Pe’ li sventurati e ‘nd’avi puru pe’ l’affritti.
‘Nd’avi chi alli voti cadinu da cruci,
chi poi tornanu ‘mpisi e fannu luci.
Si dinnu cu nu sonu e n’atru ancora
Secundu i ‘dduvi veni la parola
Po’ esseri i muntagna o di marina,
ditta a denti stritti o a vucca chjna.
Paroli calabrisi su’ fjuri d’ogni misi
Paroli su’ di vantu e d’amuri a stu’ paisi.
E vui chi pe’ lu scornu chju’ non di diciti,
scordativi i sta terra e chju’ non ‘ndi parrati.
Scordativi di ‘dduvi nesciru sti paroli
i ‘dduvi la mammina vi fici parturiri.
E si vrigogna vi veni mu parrati
U calabrisi, vi pregu, non lu mantugati.
Ma nommu avissi u aviti nostalgia
“ah, la parrata di la casa mia”.
Ca mancu chju’ lanzola ‘cca’ trovati ‘mpisi
Pemmu u mi scriviti i paroli calabrisi.
Io calabrisi su’ e d’accussi’ parru
Senza mu mi pigghju tantau d’arru.
E quandu vogghju u cuntu i stu paisi,
lu fazzu cu paroli calabrisi.
Cu chista vucca in calabrisi cantu
E di sta terra io ‘ndi fazzu vantu.
Paroli allu capizzu ‘nd’haju ‘mpisi
E sugnu tutti paroli calabrisi.